Sensul cuvântului "locație" în limba română
Recent, termenul "locație" a început să fie folosit în limba română cu sensul de "loc", venind din engleză, pentru a desemna un anumit loc sau o anumită poziție. Totuși, în limba română, primul sens al acestui cuvânt din dicționar este altul. Tradițional, "locație" înseamnă închiriere, și chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară.
În domeniul juridic, contractul de locație sau de locatiune reprezintă un tip de contract de închiriere pe o perioadă determinată. Inițial, cuvântul a fost preluat în limba română cu sensul din franceză, care desemnează activitatea de a închiria ceva și rezultatul acestei activități. Totuși, în Dictionarul explicativ al limbii române (DEX) din 2016, publicat de Editura Univers Enciclopedic, apare și un al treilea sens: un loc anume, un loc precis determinat.
Acest al treilea sens nu era consemnat în edițiile anterioare ale DEX. El a fost preluat din limba engleză (care are la bază latinescul "locatio, -onis"), și utilizarea sa a devenit normă datorită mass-mediei, care a început să folosească acest termen în diverse contexte pentru a desemna cuvinte precum spațiu, teritoriu, regiune, așezare etc.
Prin urmare, dacă sensul de "loc" este menționat în DEX, atunci exemplele de genul „Harghita este o locație ideală pentru vacanțele de vară” ar putea înlocui uzualul „Harghita este o destinație ideală pentru vacanțele de vară.” Apar astfel întrebări legate de noile generații: Oare generația Tik-Tok se întâlnește în locație sau doar apelează la "share location"?
Aceste schimbări în sensul și utilizarea cuvintelor reflectă influențele culturale și lingvistice actuale, iar adoptarea de noi sensuri pentru cuvinte vechi este un proces firesc în evoluția limbii.
Prof. Nicoleta GRĂDINARIU a oferit această analiză lingvistică, subliniind cum termenii din limba engleză își fac loc în vorbirea curentă și schimbă înțelesurile tradiționale în limba română.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
