Lăudându-l pe Donald Trump, jucându-şi atuurile şi copiindu-i sloganurile - NATO a depus toate eforturile pentru a-l mulţumi pe Donald Trump şi pentru a menţine alianţa unită la summitul de la Haga. Planul a reuşit, deşi a evitat în mare măsură subiecte dificile, de importanţă vitală pentru NATO, cum ar fi războiul din Ucraina, strategia faţă de Rusia şi o probabilă reducere a trupelor americane în Europa. Mai devreme sau mai târziu, NATO va trebui să se ocupe de toate acestea. În plus, în graba lor de a păstra sprijinul lui Donald Trump pentru NATO, membrii europeni ai alianţei au promis să dubleze suma alocată cheltuielilor militare. Problema este că majoritatea nu îşi pot permite să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare, arată o analiză Reuters. Aşa cum a planificat şeful NATO, Mark Rutte, principalele rezultate ale summitului au fost promisiunea fermă a aliaţilor de a ţine cont de apelul lui Trump de a cheltui 5% din PIB pentru apărare - o creştere importantă faţă de obiectivul actual de 2% - şi un angajament reînnoit al SUA faţă de pactul de apărare reciprocă al NATO, celebrul Articol 5 din Tratatul NATO. Este un rezultat departe de situaţia de acum câteva luni, când relaţiile transatlantice erau atât de tensionate, încât Friedrich Merz, actualul cancelar al Germaniei, se întreba deschis după victoria sa în alegeri dacă NATO va mai exista în forma sa actuală până la summitul de la Haga, arată analiza preluată de News.ro. Nu a existat nimic subtil în strategia NATO de a-l menţine pe Trump la bord. Rutte a făcut exces de complimente într-un mesaj către Trump, făcut public de preşedintele american în timp ce zbura spre Haga. „Veţi realiza ceva ce NICIUN preşedinte american din ultimele decenii nu a putut face”, i-a spus fostul prim-ministru olandez, scriind unele dintre cuvinte cu majuscule, ca Trump. „Europa va plăti într-un MARE fel, aşa cum ar şi trebui, şi va fi victoria ta”, i-a transmis Rutte lui Trump. Având în vedere ameninţările lui Trump din primul său mandat de a părăsi NATO şi de a nu-i proteja pe aliaţii care nu au cheltuit suficient pentru apărare, mizele pentru NATO au fost mari. Majoritatea membrilor NATO văd în Rusia o ameninţare din ce în ce mai directă la adresa securităţii lor, după invadarea Ucrainei în 2022, şi ştiu că ar avea mari dificultăţi în a se apăra împotriva atacurilor fără aliatul lor superputernic şi înarmat nuclear. Or, după summit, retorica dură anterioară a lui Trump faţă de NATO a fost înlocuită cu ceva foarte diferit. „Plec de aici spunând că aceşti oameni îşi iubesc cu adevărat ţările. Nu este o cacealma, iar noi suntem aici pentru a-i ajuta, pentru a-i proteja", a declarat el reporterilor. Trump a criticat doar Spania pentru că nu a aderat la noul obiectiv privind cheltuielile de apărare şi a spus că Madridul va plăti în alt mod - în relaţiile sale comerciale cu Statele Unite. Însă multe ţări europene vor întâmpina dificultăţi economice pentru a îndeplini obiectivul. Această problemă a fost lăsată pentru altădată. Ca parte a ofensivei de şarm a NATO la Haga, Trump a primit onoarea rară de a rămâne peste noapte în palatul regelui olandez Willem-Alexander înainte de summit. Regele a fost gazda unui dineu cu trei feluri de mâncare pentru lideri, pregătită de 20 de bucătari şi servită de 18 lachei în barocul „Orange Hall” din secolul al XVII-lea din palatul Huis ten Bosch. La începutul summitului, alţi lideri NATO s-au aliniat pentru a-l lăuda pe Trump. Preşedintele lituanian Gitanas Nauseda a sugerat ca alianţa să adopte motto-ul „Make NATO Great Again”. Rutte a ţinut un summit scurt şi simplu, reducând la minim riscurile unor eventuale conflicte cu Trump. Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a trebuit să se mulţumească doar cu un loc la dineul premergător summitului, şi nu la reuniunea principală, dar a avut totuşi o întâlnire separată cu Trump după summit. Declaraţia finală a summitului a cuprins doar cinci paragrafe, faţă de 38 în textul reuniunii liderilor de anul trecut de la Washington. Aceasta nu descrie în mod explicit acţiunea militară a Rusiei în Ucraina ca fiind un război sau o invazie şi nici nu repetă sau nu reafirmă un angajament anterior conform căruia Ucraina va adera într-o zi la alianţă. Concentrându-se pe reafirmarea angajamentelor faţă de NATO şi pe noua promisiune de cheltuieli, textul a trecut peste diferenţele majore dintre Washington şi mulţi aliaţi europeni cu privire la Rusia şi Ucraina. Spre nemulţumirea multor europeni, Trump a adoptat o poziţie mai conciliantă faţă de Moscova şi a sprijinit Kievul mai puţin decât predecesorul său Joe Biden, în încercarea sa de a pune capăt războiului. În timp ce astfel de frământări diplomatice pot menţine NATO unită pentru moment, va fi greu pentru alianţă să funcţioneze eficient dacă există o diferenţă majoră pe termen lung între Statele Unite şi Europa cu privire la o chestiune atât de fundamentală precum modul de a trata Rusia. „Un summit NATO care, în esenţă, ignoră războiul care încă se desfăşoară în Ucraina ar trebui să ne îngrijoreze pe toţi”, a declarat Julianne Smith, ambasador al SUA la NATO în timpul administraţiei Biden. „Tocmai am ratat o ocazie de a trimite un mesaj strategic liderului de la Kremlin. Iar acest lucru ne va costa în materie de securitate proprie", a comentat Peter Bator, fost ambasador al Slovaciei la NATO. Oficialii NATO vor urmări acum dacă noul entuziasm al lui Trump faţă de alianţă se va reflecta şi în revizuirea în curs de desfăşurare pe care o face administraţia sa a posturii militare a SUA. Europa se bazează în mare măsură pe forţele americane pentru securitatea sa. Liderii europeni spun că sunt hotărâţi să îşi asume o mai mare parte din această responsabilitate, dar sunt nerăbdători să se asigure că orice transfer se face într-un mod ordonat şi gradual. „Poţi simţi anxietatea atunci când discuţi cu înalţi oficiali europeni despre acest lucru”, a declarat Oana Lungescu, fostul purtător de cuvânt al NATO. „Majoritatea se aşteaptă ca Pentagonul să înceapă să-şi retragă unele trupe şi capacităţi, dar nimeni nu ştie câte şi cât de curând”, a adăugat ea. În graba lor de a păstra sprijinul lui Donald Trump pentru NATO, membrii europeni ai alianţei au promis să dubleze suma alocată cheltuielilor militare. Problema este că majoritatea nu îşi pot permite să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare, astfel încât, deşi vor fi necesare unele sacrificii neplăcute în bugetele naţionale, vor fi şi unele manevre contabile creative pentru a redirecţiona cheltuielile existente către acest efort. „Nu vor reuşi”, a declarat Guntram Wolff, expert principal al grupului de reflecţie Bruegel, referindu-se la obiectivul de 5%. „Dacă eşti o ţară puternic îndatorată, nu poţi emite mai multe datorii, ceea ce înseamnă alegeri bugetare foarte dificile”, a spus el referindu-se la majorările fiscale substanţiale sau la reducerile de cheltuieli care ar fi necesare. Văzut ca piesă de teatru politic, summitul de la Haga cel puţin a câştigat publicul vizat: Trump însuşi. În contextul îngrijorărilor cu privire la angajamentul său faţă de clauza de apărare reciprocă a NATO, el a afirmat că Statele Unite sunt alături de aliaţii europeni „până la capăt”. Deşi puţini contestă faptul că Europa trebuie să facă mai mult pentru a-şi asigura propria securitate în contextul tensiunilor crescânde cu Rusia, obsesia pentru obiectivul de 5% a scurtat o dezbatere separată despre modul în care ar putea fi utilizate mai eficient bugetele militare existente, de exemplu prin acorduri între guvernele naţionale pentru achiziţii comune. Acum NATO s-au împovărat cu promisiuni pe care – cu excepţia notabilă a Germaniei, ale cărei finanţe sunt solide după ani de austeritate fiscală – majoritatea membrilor le vor considera greu de respectat. Pentru a atinge pragul de 5%, ţările Uniunii Europene, a căror datorie depăşeşte deja 80% din PIB, ar trebui să tripleze suma de 325 de miliarde de euro cheltuită anul trecut pentru apărare, ajungând la peste 900 de miliarde. Marea Britanie, care nu face parte din UE, a cărei datorie reprezintă 100% din PIB şi care plăteşte deja mai mult pentru serviciul datoriei decât pentru orice alte cheltuieli, cu excepţia sănătăţii, ar avea nevoie de 30 de miliarde de lire sterline (41 de miliarde de dolari) în plus. „Potenţialii perdanţi nu sunt doar generaţiile viitoare, împovărate cu datorii uriaşe, ci şi societăţile de astăzi”, a declarat Nick Witney, membru al Consiliului European pentru Relaţii Externe. „Populaţiile nemulţumite, al căror sentiment de bunăstare economică nu şi-a revenit niciodată după criza economică globală din 2008, vor deveni probabil o pradă şi mai uşoară pentru politicienii populişti sau naţionalişti care câştigă teren în toată Europa”, spune Witney. Cu siguranţă, cu cât o ţară este mai apropiată de Rusia, cu atât mai puţină anxietate există la nivel intern cu privire la găsirea fondurilor suplimentare – Polonia, ţările baltice şi Finlanda sunt exemple elocvente în acest sens. De asemenea, anii de rivalitate cu vecina Turcia au determinat opinia publică greacă să accepte cheltuieli mai mari pentru apărare. Însă premierul socialist al Spaniei, Pedro Sanchez, a cărui ţară este singura care nu a aderat în mod expres la noul obiectiv, a exprimat îngrijorarea altora când a afirmat că obiectivul este „incompatibil cu statul social”. Slovacia, una dintre ţările din Europa Centrală ale căror bugete sunt supuse celor mai mari presiuni din cauza consolidării apărării, s-a opus, de asemenea, obiectivului, argumentând că ridicarea nivelului de trai şi reducerea împrumuturilor sunt la fel de importante. Expertul Wolff, de la Institutul Bruegel, spune că rămâne de văzut dacă ţările îşi vor creşte cotele de apărare prin reduceri de câteva miliarde ici-colo, din alte domenii, sau dacă domenii importante, precum pensiile, vor fi afectate în mod semnificativ. „Dar ca să se păstreze proporţiile – statul social va continua să existe, dar poate că va fi mai puţin generos”, a afirmat el referindu-se la protecţia socială din Europa, care poate reprezenta până la 30 % din economie. În timp ce liderii au părăsit summitul de la Haga, discuţiile naţionale pe tema apărării vor suna cu totul altfel decât cele care au avut loc în perioada premergătoare reuniunii. Cele 5% se împart în 3,5% care vor fi cheltuite pentru apărarea „de bază” – trupe şi arme – şi 1,5% pentru măsuri legate de apărare, cum ar fi adaptarea drumurilor şi podurilor pentru a putea circula vehiculele militare. Marja de manevră pentru a include cheltuielile existente în a doua categorie se va dovedi probabil generoasă În Franţa, de exemplu, se discută dacă ar putea fi incluse şi cheltuielile cu jandarmii care patrulează pe drumurile rurale, care fac parte oficial din Ministerul Apărării, dar ale căror cheltuieli de funcţionare nu sunt incluse în prezent în bugetul apărării. Termenele lungi anunţate pentru atingerea obiectivului – în unele cazuri de până la un deceniu – reprezintă, de asemenea, o oportunitate pentru ca aceste angajamente să fie ignorate, în condiţiile în care atenţia politică este îndreptată în altă parte. „Obiectivele de cheltuieli vor fi pur şi simplu ratate”, crede Witney. „Transformarea necesară va începe să prindă contur, dar într-un ritm mai lent şi mai puţin coerent decât dacă s-ar fi stabilit obiective mai realiste”, conchide expertul.