Pe 24 iunie, biserica ortodoxă prăznuiește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre cele mai vechi și importante sărbători din calendarul creștin, marcată cu cruce roșie. Este o zi cu puternică încărcătură sufletească, ce aduce speranță, întărește credința și îi îndeamnă pe credincioși la rugăciune. Părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București, a explicat la Digi24 semnificația acestei zile și a vorbit despre cele mai importante obiceiuri care se păstrează cu ocazia praznicului. Conform Sfintei Scripturi, nașterea sa a fost vestită de Arhanghelul Gavriil părinților săi, Zaharia și Elisabeta, ca o minune dumnezeiască, într-un moment în care aceștia nu mai sperau să aibă copii. Sfântul Ioan reprezintă o punte între Vechiul și Noul Testament și simbolizează curăția, pocăința și credința vie. Sfântul Ioan Botezătorul, cunoscut în teologia creștină drept „Înaintemergătorul Domnului”, este cel care a pregătit calea pentru venirea lui Iisus Hristos și l-a botezat în apele Iordanului. Nașterea sa reprezintă un eveniment deosebit, întrucât, în mod excepțional, biserica prăznuiește ziua de naștere a unui sfânt, o distincție acordată, în mod similar, doar Maicii Domnului și Mântuitorului. „Sfântul Ioan Botezătorul, potrivit tradiției și mărturiilor profetice din Vechiul Testament, este considerat „cel mai mare om născut din femeie” și un veritabil „Înaintemergător al Mântuitorului Iisus Hristos”. Nașterea sa, în condiții considerate miraculoase, din părinți vârstnici și lipsiți de nădejdea unui urmași, este văzută ca o dovadă a puterii rugăciunii și a credinței în bunul Dumnezeu. Această zi este, astfel, nu numai un prilej de sărbătoare religioasă, ci și un simbol al speranței pentru toate femeile care își doresc copii. Oamenii sunt îndemnați să se roage la Sfântul Ioan și la Maica Domnului pentru a duce o viață curată și pentru a se bucura de binecuvântarea unei familii.”, a declarat pentru Digi24 părintele Gabriel Cazacu, preot la mănăstrirea Cașin din București. Moartea Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă unul dintre cele mai dramatice și tulburătoare episoade consemnate în Noul Testament. Potrivit Sfintei Evanghelii, moartea martirică a Sfântului a avut loc în timpul unui ospăț fastuos organizat de regele Irod Antipa, cu ocazia aniversării zilei sale de naștere. La acea vreme, Sfântul Ioan se afla întemnițat în fortăreața de la Maherus, la porunca lui Irod. Motivul încarcerării sale a fost critica publică adusă relației nelegiuite dintre Irod și Irodiada, soția fratelui său Filip. Din cauza mustrărilor constante, Irodiada a căutat prilejul de a-l reduce la tăcere. Ocazia s-a ivit în timpul ospățului, când Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața invitaților, stârnind admirația regelui. Fermecat, Irod i-a promis fetei că îi va oferi orice îi va cere. Sfătuită de mama sa, Salomeea a cerut capul Sfântului Ioan Botezătorul. Astfel, Sfântul Ioan a fost decapitat, iar capul său a fost adus pe tipsie, în fața curtenilor. Potrivit tradiției bisericești, trupul Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngropat în orașul Samaria. „Unul dintre cele mai cunoscute și urmate obiceiuri în ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este acela de a aduce poame, fructe, la biserică pentru a fi sfințite și apoi împărțite celor nevoiași, dar și familiei și persoanelor dragi. Oamenii sunt îndemnați să vină la biserică în această zi mare, să participe la Sfânta Liturghie și să se roage. Este bine să aducem un pomelnic tuturor celor vii și celor care au plecat din această viață într-o nădejde a învierii și a vieții celei veșnice. Pentru orice credincios Dumnezeu nu întârzie să răspundă și să împlinească rugăciunea. Îi îndemnăm pe toți cei care își doresc copii să creadă în puterea pe care Mântuitorul o oferă.”, a menționat preotul. În unele regiuni ale țării se păstrează obiceiul de a oferi de pomană colaci, mere dulci și apă curată, în amintirea botezului prin apă propovăduit de Sfânt. Sfântul Ioan Botezătorul este considerat ocrotitorul celor bolnavi și al celor care doresc curățirea sufletească. În ziua praznicului se rostește rugăciunea către El pentru vindecarea bolilor. În satele din Moldova și Maramureș este întâlnit ritualul aducerii de flori și lumânări aprinse la izvoare sau râuri, acolo unde se rostesc rugăciuni de mulțumire și se cer binecuvântări pentru sănătatea familiei și a gospodăriei. „Există tradiția potrivit căreia nu este indicat să mâncăm din roadele pomilor înainte de a oferi o ofrandă pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi. Mai întâi dăm de pomană și apoi mâncăm.”, conchide părintele Gabriel Cazacu. În ziua de 24 iunie, fiind o sărbătoare marcată cu cruce roșie, credincioșii sunt îndemnați să se abțină de la muncile casnice și activitățile obositoare. Spălatul hainelor, cusutul, lucrul la câmp sau folosirea măturei sunt interzise, fiind privite ca semne de neglijență față de respectul cuvenit acestei sărbători. Conform tradiției populare, cea mai importantă interdicție de pe 24 iunie este tăierea florilor din grădină în ziua Nașterii Sfântului Ioan. Se crede că Sânzienele, spirite ale naturii, pedepseasc pe cei care rup florile în această zi, provocând pagube gospodăriei și boli în familie. Deși distinctă din punct de vedere religios, sărbătoarea de pe 24 iunie este suprapusă în calendar cu sărbătoarea populară a Sânzienelor, generând o îmbinare a tradiției creștine cu obiceiurile ancestrale. În noaptea de 23 spre 24 iunie, fetele nemăritate culeg flori galbene de sânziene din care împletesc coronițe. Acestea sunt aruncate pe acoperișul casei în credința că, dacă rămân acolo, atunci fata se va mărita curând. Coronițele sunt așezate și la porți, pentru a proteja casa de spiritele rele și pentru a atrage binecuvântarea divină.