Pe data de 29 iunie, biserica ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, doi dintre cei mai mari propovăduitori ai Evangheliei și piloni ai creștinismului primar. Această sărbătoare este încărcată de semnificații duhovnicești și tradiții populare, marcând finalul Postului Sfinților Apostoli și reprezentând, totodată, un moment de recunoștință față de jertfa lor pentru Hristos. Praznicul din 29 iunie nu este numai comemorarea martiriului lor, ci și o celebrare a unității și diversității în propovăduirea Evangheliei: Petru a fost apostolul evreilor, iar Pavel, apostolul păgânilor. Împreună, ei reprezintă și în zilele noastre temelii ale bisericii universale. Sfântul Petru, cunoscut inițial sub numele de Simon, era de neam iudeu din seminția lui Simeon și provenea din Betsaida, o localitate modestă din Galileea, în Palestina. A fost frate cu Sfântul Apostol Andrei, cel „întâi chemat” la apostolat. Pescar de meserie, Simon a fost chemat la slujirea lui Dumnezeu de către Iisus Hristos, care i-a schimbat numele în Petru (din grecescul „Petros” - piatră), spunându-i: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). A fost un apropiat al Mântuitorului, martor la momente esențiale precum Schimbarea la Față și Rugăciunea din Ghetsimani. După Înălțarea Domnului, Petru a devenit unul dintre conducătorii apostolilor și a propovăduit Evanghelia mai ales în rândul evreilor. Tradiția spune că a murit martir la Roma, în timpul împăratului Nero, fiind crucificat cu capul în jos, la cererea sa, din smerenie față de Hristos. Sfântul Pavel, cunoscut mai înainte sub numele de Saul, s-a născut în Tarsul Ciliciei într-o familie evreiască din seminția lui Veniamin. Părinții săi, cetățeni romani, i-au transmis acest drept din naștere, fapt ce va avea importanță mai târziu în viața sa. Inițial un înverșunat prigonitor al creștinilor, Saul a avut o convertire dramatică pe drumul Damascului, când i s-a arătat Hristos într-o lumină orbitoare. Din acel moment, viața sa s-a schimbat radical, devenind unul dintre cei mai mari misionari creștini. Pavel a propovăduit Evanghelia printre păgâni, în Asia Mică, Grecia și până la Roma, motiv pentru care este numit „Apostolul Neamurilor”. Este autorul a 14 epistole canonice din Noul Testament, pline de adâncime teologică și îndemnuri duhovnicești. Și el a fost martirizat la Roma, în timpul persecuției lui Nero, fiind decapitat, metodă rezervată cetățenilor romani, considerată mai „nobilă” decât crucificarea. In iconografie, Petru este pictat bătrân si cu barba rotundă, iar Pavel pleșuv, cu barba cenușie. 29 iunie marchează încheierea postului care variază ca durată, în funcție de data Paștelui. Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este cunoscut în popor și sub denumirea de „Postul de vară”, deoarece începe în mijlocul sezonului estival. Perioada de post nu are o durată fixă. Începutul său este determinat de data Duminicii Tuturor Sfinților, care, la rândul ei, este legată de sărbătoarea Rusaliilor (Pogorârea Duhului Sfânt), celebrată la 50 de zile după Paști. Astfel, postul începe întotdeauna în lunea de după Duminica Tuturor Sfinților și se încheie pe 28 iunie, în ajunul sărbătorii celor doi apostoli. În funcție de data Paștilor, perioada de post poate varia de la câteva zile până la aproape trei săptămâni. Numeroase biserici și mănăstiri poartă hramul Sfinților Petru și Pavel, atrăgând mii de credincioși. În aceast zi se oficiază slujbe speciale, spovedanii, liturghii arhierești și se desfășoară pelerinaje tradiționale. În multe zone ale țării, în ziua praznicului este obiceiul de a face pomeni pentru cei adormiți, deoarece Sânpetru este considerat „păzitorul porților Raiului”. Se dau de pomană colaci, mere, miere, fructe și se aprind lumânări. Alimentele sunt sfințite de preot în timpul slujbei, iar apoi se impart oamenilor din biserică, celor nevoiași, dar și familiei și prietenilor. Se aprind lumânări pentru sufletele celor plecați, iar în unele zone se lasă pomeni la fântâni sau la răscruce de drumuri. În zonele de munte, ciobanii îl cinstesc pe Sânpetru ca ocrotitor al turmelor. Se fac rugăciuni și slujbe pentru ploaie, pentru sănătatea animalelor și belșug de lapte. De asemenea, se sacrifică un miel sau un ied, din care se face mâncare de hram, iar o parte se oferă de pomană. Conform tradiției populare, în preajma sărbătorii, spiritele rele (strigoii) umblă printre oameni. Pentru a-i alunga, femeile presărau sare în colțurile casei și aprindeau tămâie și busuioc. Pe vremuri, în unele zone, se băteau cu nuiele de alun sau pelin pragurile și pomii, pentru curățare simbolică. Pentru că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost în temniţă fiindcă L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, cei doi au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România, ai celor lipsiti de libertate.