La Bilbor, sâmbătă, ca în fiecare început de februarie, s-a desfăşurat o nouă ediţie, a XVIII-a, a Colocviilor Naţionale „Octavian Codru Tăslăuanu pe coordonatele timpului”, prin care s-au marcat cei 149 de ani de la naşterea publicistului bilborean. Manifestarea a avut loc la şcoala gimnazială din localitate, care poartă numele personalităţii marcante Octavian Codru Tăslăuanu, cetăţean de onoare, post-mortem, al comunei Bilbor. În urmă cu 149 de ani, la 1 februarie 1876, în Bilbor, astăzi în judeţul Harghita, atunci în Comitatul Ciuc, Plasa Tulgheş, în familia preotului Ioan şi Anisia Tăslăuanu s-a născut cel de-al doilea dintre cei 11 copii ai familiei, Octavian Codru, care avea să devină, peste ani, publicist, scriitor şi om politic, una dintre personalităţile româneşti din zona Topliţei care au avut o contribuţie importantă la înfăptuirea Unirii de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Lucrările sesiunii de comunicări ştiinţifice au început cu intonarea imnului naţional şi o rugăciune oficiată de părintele protopop Dumitru Apostol, împreună cu părinţii slujitori ai Parohiei Bilbor. Primarul comunei Bilbor, Ilie Hângan, care a fost şi moderatorul simpozionului, le-a urat, în primul rând, Bun venit! invitaţilor „la un asemenea moment emoţionant, încărcat de eternitate şi de onoare pentru noi toţi, pentru că la aproape un secol şi jumătate de la naşterea lui Octavian Codru Tăslăuanu încă nu am uitat unde ne sunt originile, nu am uitat cine suntem şi mai mult de atât entitatea şcolii noastre bilborene, care a sădit în sufletele fiecăruia ceea ce e mai important, adică educaţia, îi poartă acest nume”. Ca în fiecare an, invitaţii, profesori şi cercetători ştiinţifici au adus în discuţie, în cadrul prezentărilor şi lucrărilor susţinute, aspecte mai puţin cunoscute publicului larg din viaţa şi activitatea lui Octavian C. Tăslăuanu. Ultimele clipe de viaţă ale lui Octavian C. Tăslăuanu şi ecourile de după deces În intervenţia sa, dr. George-Bogdan Tofan, cel care a îngrijit colecţia memorialistică „Octavian Codru Tăslăuanu – Spovedanii” (4 volume), a adus în prim-plan ultimele zile din viaţa lui O.C. Tăslăuanu şi ecourile în presa vremii după trecerea acestuia la cele veşnice. „Pentru acest an mi-a fost destul de greu să aleg o temă despre care să vorbesc, deoarece îmi vin în minte atât de multe, care mai de care mai frumoase şi mai interesante, şi aş îndrăzni să spun că inedite, necunoscute publicului larg. De aceea mi-a fost greu să renunţ la una în detrimentul celeilalte. Dar am făcut-o, desigur, apelând la un principiu foarte simplu, şi anume acela că dacă de câţiva ani încoace, la 1 februarie, s-a vorbit despre aniversarea naşterii lui Tăslăuanu, m-am gândit că ar fi interesant ca acum să vorbesc despre comemorarea lui şi mai precis despre ultimele clipe de viaţă şi desigur ce a urmat după”, şi-a început expunerea dr. George-Bogdan Tofan. Acesta aminteşte că din două scrisori expediate de O.C. Tăslăuanu – una din 1938 către Veturia Goga, în care deplânge moartea poetului Octavian Goga, prietenul său din tinereţe, şi alta din 1941 către nepotul său Alexandru Filip – reiese că scriitorul este bolnav. Iar în noiembrie 1941, într-un număr al revistei Dacia, la rubrica Redacţionale, se consemnează faptul că, din cauza sănătăţii precare, O.C. Tăslăuanu se retrage din echipa redacţională. Dr. George-Bogdan Tofan a explicat că O.C. Tăslăuanu „suferea cu rinichii, cum am spune astăzi, avea o afecţiune urologică, care, cu timpul, s-a cronicizat”. Iniţial a refuzat operaţia care i se propuse. Ulterior, boala a evoluat şi, la începutul lunii martie, în 1942, a trecut printr-o operaţie de extirpare a unui rinichi, care a fost efectuată cu succes, iar „la o săptămână dădea semne că îşi revine, se recuperează şi că îşi reia activităţile sale curente de a citi foarte mult şi de a scrie”. „Dar, la începutul lunii august 1942, a început să acuze nişte dureri intense în piept, în partea stângă a pieptului. Nu, nu erau de la inima, ci în urma unei investigaţii mai amănunţite s-a constatat că nu mai era plămânul stâng. Din ce cauză? Din cauza tabagismului, fiindcă, am mai spus-o şi cu alte ocazii, el fuma foarte mult. A fumat întreaga viaţă, de fapt”, a spus cercetătorul, care a precizat că din însemnările lui O.C. Tăslăuanu a reieşit că îşi cumpăra câte unu-două kilograme de tutun o dată, sau ţigarete, câte cinci mii o dată. „În ultimii ani ai vieţii fuma aproximativ două sute de ţigări (pe zi – n.r.), una după alta, nemaifolosind chibrituri. Îşi aprindea ţigara chiar şi atunci când se odihnea în pat. (…) Şi acest lucru, sigur, a contribuit în ani şi a afectat grav sănătatea”. Dr. George-Bogdan Tofan a amintit şi de cele trei luni pe câmpul de luptă din Galiţia, când a îndurat frigul şi umezeala, care de asemenea i-au zdruncinat sănătatea, afectându-i plămânii. „În după-amiaza zilei de 23 octombrie (1942 – n.r.), a poftit o linguriţă cu miere, cu care s-a înecat. Iar ora fatală a fost 14:45”. Înmormântarea a avut loc în ziua de duminică, 25 octombrie, la ora 14:30, iar oraţia funebră a fost rostită de către publicistul covăsnean Ghiţă Pop. „A fost petrecut pe ultimul drum de un număr restrâns de intelectuali, ne spune istoricul Vasile Netea, încât avea impresia, spune el, că răposatul a fost un om obişnuit, un om oarecare. A fost aşezat în mormânt la Cimitirul Belu, pe Aleea Scriitorilor, locul 46, figura 25”, a menţionat vorbitorul. Vestea morţii lui O.C. Tăslăuanu s-a răspândit rapid în presa vremii, începând cu ziarele din Bucureşti, Adevărul, Dimineaţa, Curentul, Universul, şi mai apoi în Transilvania: Gazeta Transilvaniei, Telegraful Român de la Sibiu, Unirea, foaie bisericească de la Blaj. Redacţia revistei Luceafărul a dedicat un număr în memoria lui O.C. Tăslăuanu. În acest număr apare un text semnat de un profesor de la Facultatea de Medicină din Cluj, Victor Papilian, intitulat Octavian Tăslăuanu şi drama tăcerii, care începe şi se sfârşeşte cu următorul paragraf: Octavian Tăslăuanu a fost înmormântat prin colectă, mână de la mână, de prieteni şi cunoscuţi. „Acest lucru nu a fost adevărat – şi nu o spun eu doar aşa ca să salvez situaţia, am putut şi constata şi dovedi. Tăslăuanu, înainte de a muri, a şi cumpărat o moşie undeva în Bucureşti, la Zărăfoaia, şi figura şi ca acţionar într-o societate, Dunărea Română, unde participase cu suma de 50.000 de lei din totalul capitalului social de 2 milioane. Deci, totuşi, avea ceva bani”. Soţia lui O.C. Tăslăuanu a observat această frază şi i-a solicitat lui Victor Papilian să-i comunice care sunt acei prieteni, numele, adresele lor şi sumele care s-au adunat, scrisoare la care nu a primit niciun răspuns. În schimb, într-o scrisoare primită de la redactorul revistei Luceafărul de la acea vreme, Olimpiu Boitoş, acesta şi-a exprimat regretul şi şi-a cerut scuze pentru situaţia creată. În cadrul intervenţiei sale, dr. George-Bogdan Tofan a prezentat mai multe documente, cum ar fi chitanţa de la sanatoriul Sfânta Elisabeta din Bucureşti, unde a fost operat O.C. Tăslăuanu, o copie după extrasul de morţi din 1942, unde este precizată greşit ora morţii, 13:45 în loc de 14:45 etc. „După moartea lui Tăslăuanu s-a aşternut o linişte deplină, nu s-a mai scris nimic timp de mai bine de trei decenii şi jumătate, doar nişte vagi trimiteri la opera sa. În anul 1976, (…) s-a aniversat centenarul naşterii în două zile, la Topliţa şi la Bilbor, în 22 şi 23 mai 1976. Iată-ne cu un an înainte de un alt moment aniversar, când se vor împlini 150 de ani de la naştere şi nutresc speranţa că vom şti să-i cinstim memoria aşa cum se cuvine”, şi-a încheiat expunerea dr. George-Bogdan Tofan. O altă intervenţia a fost a prof. Angelica-Mărioara Stan, carea subliniat activitatea etno-muzeală desfăşurată de Octavian Codru Tăslăuanu. În cadrul colocviilor, prof. dr. Ciprian Fărcaş a susţinut o interesantă lucrare întitulată „Activitatea lui Octavian Codru Tăslăuanu în Guvernul Averescu (2) reflectată în presa vremii”. Încă de la începutul expunerii, acesta a arătat că în presa vremii au fost numai articole denigratoare la adresa Guvernului Averescu (2) şi în special a lui O.C. Tăslăuanu, care era ministrul Industriilor şi Comerţului. „În lunga sa activitate în slujba neamului, Octavian Codru Tăslăuanu (1876-1942) a avut preocupări în multe domenii, fiind scriitor, om politic, editor, secretar, militar şi, pentru scurtă vreme, ministru al Industriilor (13 martie – 16 noiembrie) şi apoi ministru al Lucrărilor Publice (16 noiembrie – 31 decembrie 1920) în Guvernul condus de Alexandru Averescu (13 martie 1920 – 16 decembrie 1921). S-a dovedit a fi foarte activ, iniţiind o serie de legi şi reforme necesare organizării economiei naţionale, însă aceste măsuri au scăzut popularitatea generalului în rândul parlamentarilor, iar opoziţia liberală a întreprins o campanie de defăimare a Guvernului, reuşind în cele din urmă să provoace demisia unor miniştri şi apoi a şefului Guvernului. (Ilie Şandru [coord.], Octavian C. Tăslăuanu. Volum Comemorativ, Comitetul pentru Cultură şi Educaţie Socialistă Harghita, Miercurea-Ciuc, 1978, p. 17). Pornind de la aceste premise, am încercat (…) să prezint pe scurt contextul în care a funcţionat Guvernul Averescu, principalele măsuri luate şi, în final, declinul, pentru o mai bună înţelegere a activităţii ministrului Octavian Codru Tăslăuanu. Am selectat articole din presa vremii cu ajutorul cărora am redat imaginea denigratoare la adresa Guvernului şi în special asupra lui Tăslăuanu, încercând totodată să aduc unele explicaţii şi o interpretare proprie asupra a ceea ce s-a scris”, se arată la începutul prezentării susţinute de prof. dr. Ciprian Fărcaş (într-un număr viitor vom reveni pe larg cu lucrarea prof. dr. Ciprian Fărcaş). Prof. dr. Costel-Cristian Lazăr, directorul Centrului Cultural Topliţa, a apreciat comunicarea prof. dr. Ciprian Fărcaş şi a subliniat că e un subiect delicat, motiv pentru care este bine să fie abordat de specialişti, istorici, pentru a fi prezentat şi contextul în care au apărut articolele respective. Însă nu trebuie ocolite aceste subiecte, a mai arătat, printre altele, prof. dr. Costel-Cristian Lazăr. O altă prezentare, intitulată „Octavian Tăslăuanu pe frontul Marelui Război”, a fost susţinută de prof. Costin Hîrlav, inspector şcolar general adjunct. În cadrul evenimentului a luat cuvântul şi prof. Ilie Şandru, cel care în anul 1976, la împlinirea a 100 de ani de la naşterea lui Octavian Codru Tăslăuanu, a organizat la Topliţa şi la Bilbor ample manifestări cultural-ştiinţifice dedicate centenarului naşterii scriitorului. Acesta a spus că se consideră un deschizător de drumuri pentru Octavian C. Tăslăuanu şi familia sa, iar cel care continuă cercetările pe acest subiect este dr. George-Bogdan Tofan. Prezentă la manifestare, directoarea Bibliotecii Municipale „George Sbârcea” din Topliţa, dr. Viorica Lazăr, a donat cu această ocazie mai multe cărţi şi reviste Şcolii Gimnaziale „Octavian Codru Tăslăuanu” din Bilbor. Manifestările dedicate împlinirii a 149 de ani de la naşterea lui Octavian. C. Tăslăuanu s-au încheiat cu o slujbă de pomenire şi depuneri de coroane de flori la bustul scriitorului din centrul comunei Bilbor. Ediţia din acest an a sesiunii de comunicări ştiinţifice a fost organizată de Primăria şi Consiliul local Bilbor, Şcoala Gimnazială „O.C. Tăslăuanu” Bilbor şi Parohia Ortodoxă Română Bilbor. (Consemnare de Şt. Pătrîntaş)