Lacul Nuclear: Amintiri dintr-un proiect sovietic eșuat
Update cu 2 luni în urmă
Timp de citire: 5 minute
Articol scris de: Maria Popescu
Lacul Nuclear: Amintiri dintr-un proiect sovietic eșuat
În anii '70, Uniunea Sovietică a încercat să redirectioneze apa din râurile siberiene prin detonarea unor dispozitive nucleare, inițiativă care a avut ca țintă canalizarea apei către Asia Centrală. Acest proiect a fost, însă, un eșec major. La 50 de ani de la primele „explozii nucleare pașnice”, noua tehnologie poate relansa ideea, conform unei analize prezentate de digi24.ro.
La vest de Munții Ural, se află un lac numit Lacul Nuclear, care atrage curiozitatea celor care ajung pe acolo. Accesul se face doar cu barca de-a lungul râurilor Kolva și Viserka, plecând din localitatea Nirob, unde în trecut erau exilați adversarii politici. Față de acest lac este alertat că este o „zonă cu pericol de iradiere” și se interzice construcția în zonă.
Andrei Fadeev, un blogger rus din orașul Perm, a vizitat Lacul Nuclear într-o zi însorită din vara anului 2024. „Apa era transparentă… nu era o atmosferă de pericol. Dimpotrivă, cred că taigaua nordică a pus din nou stăpânire asupra locului”, a declarat Fadeev. Totuși, dozimetrul său a arătat că există în continuare zone cu niveluri de radiații mai ridicate decât normalul.
Lacul a fost creat pe 23 februarie 1971, când Uniunea Sovietică a detonat simultan trei dispozitive nucleare îngropate la 127 de metri adâncime, având o putere echivalentă cu bomba de la Hiroshima. Aceste explozii făceau parte dintr-un program numit „explozii nucleare pașnice”, care a durat două decenii, incluzând și teste nucleare în Kazahstan care au dus la crearea altor lacuri.
Proiectul, denumit „Taiga”, își propunea să excaveze un canal uriaș pentru a conecta râul Peciora cu Kama, un afluent al Volgai, redirecționând astfel o parte din apa care curge spre Oceanul Arctic. Această idee a fost parte dintr-o strategie mai amplă de deviere a cursurilor de apă din Rusia, având în vedere nevoia de apă în regiunile mai populate din Asia Centrală.
Cu toate că sovieticii au folosit metode de camuflare a experimentului, exploziile au fost detectate de țări precum Suedia și Statele Unite, generând plângeri oficiale la adresa Moscovei. Lacul Nuclear a devenit, astfel, un simbol al ambițiilor estice și al riscurilor pe care și le asumau autoritățile sovietice.
După 50 de ani, Lacul Nuclear rămâne o relicvă a unui proiect grandios, cu o istorie plină de controverse. Criticile la adresa planului de deviere a apelor au crescut în anii '80, când o campanie publică a ridicat întrebări despre sustenabilitatea ecologică a acestor planuri.
De-a lungul timpului, ideea de redirectionare a apelor siberiene nu a dispărut. În 2008, primarul Moscovei a publicat o carte susținând această idee, iar recent, cercetători ruși au afirmat că progresele tehnologice din ultimele decenii ar putea face un astfel de proiect mai realizabil, aliniindu-l la politicile geopolitice actuale ale Moscovei. Istoricul american Paul Josephson a mentionat: „Rusia este un imperiu de resurse - supraviețuiește prin vânzarea resurselor sale”, creând premisele unei colaborări cu China pentru transferul apei din Siberia.
