Desemnarea prim-ministrului în România: proceduri și responsabilități
Update cu 2 luni în urmă
Timp de citire: 3 minute
Articol scris de: Andrei Miroslavescu
Desemnarea prim-ministrului în România: proceduri și responsabilități
Conform Constituției României, președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, după consultări cu partidul majoritar sau, dacă nu există, cu toate formațiunile politice reprezentate în Parlament. Această procedură are rolul de a forma un guvern care să poată obține sprijinul necesar din partea Parlamentului pentru exercitarea atribuțiilor executive.
După ce rezultatele alegerilor prezidențiale sunt validate și noul președinte depune jurământul, acesta trebuie să convoace partidele politice la consultări. Nicușor Dan a declarat că intenționează să-l propună pe Ilie Bolojan pentru această funcție, dar viitorul Guvern rămâne, momentan, incert, notează digi24.ro.
Candidatul propus de președinte este de obicei liderul partidului majoritar sau o persoană acceptată de o coaliție parlamentară. Ulterior, guvernul propus trebuie să se prezinte în fața Parlamentului, unde se va desfășura un vot de încredere. Pentru ca un candidat să devină prim-ministru, este necesar să obțină majoritatea voturilor, adică 50% plus 1 din totalul parlamentarilor.
În cazul în care candidatul desemnat nu obține votul de încredere, programul de guvernare și compunerea Guvernului sunt respinse. Președintele are astfel responsabilitatea de a desemna un nou candidat, după consultări suplimentare cu partidele politice. Potrivit Articolului 89 din Constituție, președintele poate dizolva Parlamentul dacă nu se acordă votul de încredere în termen de 60 de zile de la prima solicitare și după respingerea a cel puțin două cereri.
Prim-ministrul joacă un rol crucial în structura instituțională a statului, coordonând activitatea Guvernului și implementând politicile publice conform programului de guvernare aprobat. El este responsabil de respectarea îndatoririlor legale ale fiecărui ministru și garantează coerența acțiunilor guvernamentale.
Guvernul are autoritatea de a emite două tipuri de ordonanțe. În cazul în care Parlamentul nu aprobă o ordonanță în termen de 30 de zile, aceasta își încetează aplicabilitatea. Ordonanțele de urgență au restricții suplimentare, nemaiputând modifica legi constituționale sau afecta drepturile fundamentale ale cetățenilor.
Deși nu este o cerință legală, prim-ministrul este adesea și liderul partidului care deține majoritatea în Parlament, având astfel sprijinul politic necesar pentru coordonarea guvernului.
