Un îndulcitor comun ar putea afecta bariera cerebrală, riscând accidente vasculare cerebrale
Găsit în tot felul de produse, de la batoane proteice la băuturi energizante, eritritolul a fost mult timp considerat o alternativă sigură la zahăr. Însă cercetările sugerează că acest îndulcitor folosit pe scară largă ar putea submina în tăcere una dintre cele mai cruciale bariere de protecție ale organismului – cu consecințe potențiale grave pentru sănătatea inimii și riscul de accident vascular cerebral, potrivit sciencealert.com.
👉 Efectele eritritolului asupra barierei hematoencefalice și riscul cardiovascular
Un studiu de la Universitatea Colorado sugerează că eritritolul ar putea deteriora celulele din bariera hematoencefalică, sistemul de securitate al creierului care împiedică pătrunderea substanțelor dăunătoare, lăsând în același timp să treacă nutrienții. Descoperirile adaugă detalii îngrijorătoare studiilor observaționale anterioare care au legat consumul de eritritol de rate mai crescute de atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale.
În studiul recent, cercetătorii au expus celulele din bariera hematoencefalică la niveluri de eritritol tipice întâlnite după consumul unei băuturi răcoritoare îndulcite cu acest compus. Aceștia au observat o reacție în lanț a deteriorării celulelor care ar putea face creierul mai vulnerabil la cheaguri de sânge – o cauză principală a accidentelor vasculare cerebrale. Eritritolul a declanșat ceea ce știința numește stres oxidativ, inundând celulele cu molecule dăunătoare, foarte reactive, cunoscute sub numele de radicali liberi, în timp ce în același timp reducea apărarea naturală a organismului împotriva antioxidantelor. Acest atac dublu a afectat capacitatea celulelor de a funcționa corect și, în unele cazuri, le-a făcut să moară complet.
👉 Interferența eritritolului cu funcția vaselor de sânge și mecanismele naturale de protecție
Poate că, mai îngrijorător, a fost efectul eritritolului asupra abilității vaselor de sânge de a reglementa fluxul sanguin. Vasele de sânge sănătoase acționează ca controlori de trafic, lărgindu-se atunci când organele au nevoie de mai mult sânge – în timpul exercițiilor fizice, de exemplu – și strângându-se atunci când este necesar mai puțin. Ele ating acest echilibru delicat prin două molecule cheie: oxidul nitric, care relaxează vasele de sânge, și endothelin-1, care le restrânge. Studiul a constatat că eritritolul a perturbat acest sistem critic, reducând producția de oxid nitric în timp ce creștea endothelin-1. Rezultatul ar fi vase de sânge care rămân în mod periculos restrânse, putându-le lipsi creierul de oxigen și nutrienți. Această dezechilibrare este un semn de avertizare cunoscut al accidentului vascular cerebral ischemic – tipul provocat de cheaguri de sânge care blochează vasele din creier.
Mai alarmant, eritritolul părea să saboteze apărarea naturală a corpului împotriva cheagurilor de sânge. În mod normal, atunci când se formează cheaguri în vasele de sânge, celulele eliberează un „dizolvator de cheaguri” numit activator de plasminogen tisular, care dizolvă blocajul înainte ca acesta să provoace un accident vascular cerebral. Dar îndulcitorul a blocat acest mecanism protector, lăsând cheagurile libere să provoace haos.
Descoperirile din laborator sunt în concordanță cu dovezile îngrijorătoare din studiile umane. Mai multe studii observaționale la scară largă au constatat că persoanele care consumă în mod regulat eritritol se confruntă cu riscuri semnificativ mai mari de boli cardiovasculare, inclusiv atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale. Un studiu major care a urmărit mii de participanți a constatat că cei cu cele mai mari niveluri de eritritol în sânge erau de aproximativ două ori mai susceptibili să experimenteze un eveniment cardiac major.
Cu toate acestea, cercetarea are limite. Experimentele au fost realizate pe celule izolate în vase de laborator, ceea ce înseamnă că celulele ar putea să nu se comporte exact așa cum ar face în organismul uman. Oamenii de știință recunosc că sunt necesare teste mai sofisticate – folosind sisteme avansate de „vas de sânge pe un cip” care imită mai bine fiziologia reală – pentru a confirma aceste efecte. Descoperirile sunt deosebit de semnificative deoarece eritritolul ocupă o poziție unică în peisajul îndulcitorilor. Spre deosebire de îndulcitorii artificiali precum aspartamul sau sucraloza, eritritolul este tehnic un alcool zaharat – un compus natural pe care organismul îl produce în cantități mici.
Această clasificare a ajutat-l să evite includerea în recentele ghiduri ale Organizației Mondiale a Sănătății care au descurajat utilizarea îndulcitorilor artificiali pentru controlul greutății. Eritritolul a câștigat, de asemenea, popularitate în rândul producătorilor de alimente pentru că se comportă mai mult ca zahărul decât alte alternative. În timp ce sucraloza este de 320 de ori mai dulce decât zahărul, eritritolul oferă doar aproximativ 80% din dulceața zahărului, făcându-l mai ușor de utilizat în rețete fără a crea un gust copleșitor. Este acum prezent în mii de produse, mai ales în multe alimente „fără zahăr” și „prietenoase cu keto”. Agențiile de reglementare, inclusiv Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentelor și Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente, au aprobat eritritolul ca fiind sigur pentru consum. Dar noile cercetări adaugă la un număr tot mai mare de dovezi care sugerează că chiar și alternativele „naturale” la zahăr pot prezenta riscuri de sănătate neașteptate.
Pentru consumatori, descoperirile ridică întrebări dificile despre compromisurile implicate în substituția zahărului. Îndulcitorii precum eritritolul pot fi instrumente valoroase pentru gestionarea greutății și prevenirea diabetului, ajutând oamenii să își reducă caloriile și să controleze vârfurile de zahăr din sânge. Dar dacă consumul regulat slăbește potențial barierele de protecție ale creierului și crește riscul cardiovascular, beneficiile ar putea veni cu un cost semnificativ. Cercetarea subliniază o provocare mai amplă în știința nutriției: înțelegerea efectelor pe termen lung ale aditivilor alimentari relativ noi care au devenit omniprezenți în dieta modernă. Deși eritritolul poate ajuta persoanele să evite daunele imediate ale consumului excesiv de zahăr, efectul său asupra barierelor cerebrale sugerează că utilizarea frecventă ar putea compromite în tăcere protecția creierului în timp. Pe măsură ce oamenii de știință continuă să investigheze aceste legături îngrijorătoare, consumatorii ar putea dori să reconsidere relația lor cu acest îndulcitor aparent inofensiv – și poate să se întrebe dacă orice aditiv de substituție a zahărului este cu adevărat lipsit de riscuri.
Havovi Chichger, profesor, științe biomedicale, Universitatea Anglia Ruskin
Aceast articol este republicat din The Conversation sub o licență Creative Commons. Citește articolul original. O versiune anterioară a acestui articol a fost publicată în iulie 2025.
